Colectivism

În fiecare societate, oamenii fac distincții între alte persoane și grupuri, învață să găsească o legătură între aceste diferențe și calitățile fiecăruia sau relația lor cu un grup.

În culturi diferite, există anumite diferențe în comportament, sentimente în timpul relațiilor dintre oameni. Esența acestei diferențe constă în rolul individual al fiecărei persoane în comparație cu rolul din echipă.

O parte semnificativă a omenirii moderne trăiește în societăți, unde, în majoritatea cazurilor, interesul față de grup ca întreg este dominat de interesul fiecărui individ.

Ce este colectivismul?

Astfel, colectivismul este un tip de viziune asupra lumii, conform căreia, în formarea deciziilor, accentul se pune pe importanța colectivității. Înseamnă interesul oamenilor în grupuri bine strânse, în comunități.

Colectivismul este clasificat ca:

  1. Orizontală.
  2. Verticală.

În orizontală se reprezintă o grupare interioară. În ea toți au drepturi egale. Obiectivele societății prevalează asupra intereselor personale. Dar colectivismul orizontal se caracterizează printr-o gândire slab dezvoltată a grupului, cu inerentă în acest fel, suprimarea manifestării personalității de către societate.

Un exemplu de astfel de subculturi sunt doar câteva țări (așa cum astăzi astfel de țări nu există deloc). În verticale, personalitatea se referă la reprezentanții grupurilor interne, caracterizate prin relații ierarhice, statut. Pentru ambele specii, principiul colectivismului este caracteristic, conform căruia viața societății, interesele sale asupra individului ar trebui să fie în fruntea fiecărei persoane.

Educația colectivismului

Gradul de influență asupra personalității este determinat de o atitudine binevoitoare, grijuliu față de lumea interioară a individului. Așadar, pe baza acestui fapt, sa dezvoltat conceptul colectivist al educației pedagogice. Scopul a fost acela de a insufla un sentiment de colectivism din copilărie.

Deci, de la o vârstă fragedă, copiii au învățat jocuri care au contribuit la dobândirea abilităților de lucru în echipă. În jocurile de echipă, copiii au fost învățați să nu aibă grijă nu numai de rezultatele lor personale, ci și de sarcinile echipei, abilitatea de a se bucura de realizările altor copii, de a evalua cu tact, accentuând, mai presus de toate, demnitatea, nu calitățile negative.

Adică esența educației colectivismului constă în faptul că o persoană ar trebui să fie nedumerită, în primul rând, de problemele societății, colectivul în care se află, ar trebui să se străduiască să ajute la rezolvarea oricăror probleme care apar aici. Personalitatea trebuie să învețe să nu gândească ca pe un individ, ci ca o parte inseparabilă a colectivului.

Individualismul și colectivismul

Individualismul și colectivismul sunt un fel de contrariu în conceptele de sens.

Astfel, individualismul este un fel de viziune asupra lumii, principiul căruia este libertatea individuală. Conform individualismului, o persoană trebuie să adere la regula "se bazează numai pe sine", ar trebui să aibă propria sa independență personală. Acest tip de viziune asupra lumii se opune doctrinelor suprimării individului, în special dacă o asemenea suprimare este produsă de societate sau de stat.

Individualismul este opusul socialismului, holismului, fascismului, etatismului, colectivismului, comunismului, psihologiei sociale și sociologiei, totalitarismului, care au ca scop principal subordonarea omului în societate.

Conform sondajului lui F. Trompenaarsu, cel mai mare număr de respondenți care aderă la valorile individualiste a fost:

  1. 89% sunt respondenți israelieni.
  2. 74% - Nigeria.
  3. 71% - Canada.
  4. 69% - SUA.

În ultimul loc este Egiptul (doar 30%).

Trebuie remarcat faptul că colectivismul nu este caracteristic societății moderne occidentale, în comparație cu individualismul. Acest lucru poate fi explicat atât prin schimbarea concepției lumii a oamenilor, cât și prin dezvoltarea de diverse direcții în psihologie, filosofie, care au înlocuit doctrina colectivismului.