Adaptare socio-psihologică

Socializarea și adaptarea socio-psihologică a unei persoane înseamnă adaptarea unei persoane la diverși factori care au legătură cu sfera culturală, psihologică și socială. Cuvintele simple - o persoană trebuie să se obișnuiască și să înceapă să corespundă evenimentelor din jur și unei anumite activități sau mediului. Două componente ale acestui concept indică faptul că o persoană suferă de adaptare comportamentală (socială) și personală (psihologică).

Tipuri de adaptare socio-psihologică

Acest indicator reflectă abilitatea de a percepe în mod adecvat realitatea înconjurătoare și totuși el întruchipează relația cu ceilalți și abilități diferite. În timpul adaptării, o persoană este un obiect care percepe, acceptă și ia în considerare normele și tradițiile existente în societate.

Adaptarea socio-psihologică a individului poate fi pozitivă, adică permite unei persoane să se obișnuiască cu succes cu mediul social, precum și negativă, ceea ce duce la o socializare insuficientă. Procesul de adaptare poate avea loc atât voluntar cât și obligatoriu. De obicei se disting trei etape principale: familiarizare, orientare și auto-afirmare.

Există multe opinii diferite asupra problemei adaptării socio-psihologice, dar analiza lor a condus la unele concluzii importante. Baza acestui concept este legătura dintre personalitate și mediul social, analizând ce se poate înțelege caracteristicile sistemelor de lucru. O persoană care este dependentă poate influența mediul social pentru ao schimba. Abilitatea de a se adapta direct depinde de calitățile personale și de caracteristicile de personalitate care alcătuiesc potențialul. Este demn de remarcat faptul că cu cât maturitatea persoanei este mai mare, cu atât mai mare este șansa de a se adapta cu succes.

Criterii de adaptare socio-psihologică

Indicatorul poate fi împărțit în două criterii: obiectiv și subiectiv. Primul grup include indicatorul, care indică succesul în învățare și muncă, implementarea sarcinilor și cerințelor stabilite, precum și poziția persoanei în echipă și statutul ei. Criteriile subiective includ prezența interesului în munca proprie și dorința de dezvoltare constantă, precum și interacțiunea constructivă cu alte persoane și disponibilitatea unei stime adecvate de sine.

În concluzie, aș vrea să spun că în lumea modernă, adaptarea socială și psihologică este o educație complexă care este asociată cu trăsături de personalitate individuală și cu o poziție în societate.