Fractură de călcâi

Oasele călcâiului reprezintă cea mai mare formă de picioare și una dintre cele mai durabile din corpul uman. Prin urmare, fractura de călcâi este extrem de rară și reprezintă doar 4% din toate cazurile de deteriorare a structurii osoase. De regulă, se întâmplă din cauza unei căderi sau a unui salt de la o înălțime, cu condiția ca ea să aterizeze pe picioare drepte. Mai rar, cauza rănirii este un accident vascular cerebral sau o suprapresiune.

Specii și simptome ale unei fracturi de călcâi

Sunt luate în considerare următoarele tipuri de daune:

  1. O fractură simplă. În același timp, nu există deplasări, modificări ale țesuturilor articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor.
  2. O fractură de severitate moderată. Există fragmente osoase deplasate, dar articulațiile nu sunt deteriorate.
  3. Fractură severă. În plus față de deplasarea fragmentelor osoase, articulațiile sunt deformate, integritatea tendoanelor și a ligamentelor este afectată.

Varianta cea mai periculoasă a rănirii descrise este o fractură fragmentară a călcâiului cu o deplasare.

Simptomele vătămării sunt caracterizate de astfel de semne:

În ciuda unor astfel de manifestări clinice evidente, unii pacienți nu sunt conștienți de o fractură a tocului pe fundalul altor leziuni după căderea de la înălțime (coloanei vertebrale, mușchi, articulații). În plus, mobilitatea gleznei rămâne.

Tratamentul pentru fractura de toc

Terapia traumei descrise trebuie să fie efectuată individual, în concordanță cu severitatea și natura leziunii, cu prezența tulburărilor concomitente ale articulațiilor.

Baza tratamentului constă în repoziționarea fragmentelor osoase sparte, dacă există, și fixarea rigidă cu o bandă de langetă sau tencuială pentru o perioadă de 2-3 luni. Orice încărcare pe picior după o fractură a călcâiului în această perioadă este complet exclusă. Victima se poate mișca numai cu ajutorul cârligelor, bazându-se pe un picior sănătos.

Reabilitarea după o fractură de călcâi

Recuperarea este extrem de importantă în tratamentul unui astfel de prejudiciu complex și periculos. Prin urmare, reabilitarea este dezvoltată individual pentru fiecare pacient și constă dintr-un set de următoarele efecte:

În plus, nutriția trebuie organizată corespunzător, îmbogățind dieta cu alimente bogate în proteine, calciu și siliciu.